Scriind eternităţii mute

nu mi-am dorit vreodată nemurirea
şi nici sa stiu ce-nseamna a iubi
partasa sa mai fiu peste vecie
în lumea ce va fi, a nimănui.

e crud şi fraged inca tarmul
mintind stafilopozi cantand
lasandu-si tuluri de smaralde
în ochii mei tarziu visand.

nemarginiri se încrusteaza
în cratere curg amintiri
lăsand morminte triste-n valuri
cu şoaptele zvacnind trairi.

în prea departe se-ntrevede
o mana-ntinsa din neant
as prinde inelarul lunii
ce-mbraca timpu-n ceas galant.

şi sunt prea mandra si tacuta
sunt doar talazul infinit
scriind eternitatii mute
iubirea ochilor granit.

în pergamente prin apusuri
de parca-s fluturi razvratiti
adandu-si picura cerneluri
în umbra paşilor trăiţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!