Râd și eu
Mai găsesc prin viață bucurie
Și mai râd la câte-un fix de ceas
Când mai cântă-un cuc și nu-i pendulă,
Nu-s nici clopote-n credința-mi nulă,
Niciun "Te iubesc!" de bun rămas.
Și mai râd spre nori ce stau să plouă,
Mai zâmbesc spre ifosele lor
Căci, nehotărâți, se bulucesc,
Bubuie și-abia își stăpânesc
Vorbe ce-ar trăsni îngrozitor.
Mai găsesc ceva "de râs" prin viață:
"Adevăruri" ce se-nghit cu greu,
Înălțări - pe trupul țării, gâlci -
Ori deșertăciuni ce strigă "Bâlci!"
Și mai râd de râsul lumii, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.