Început de vară
Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.
Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminți își sapă
Cuiburi trainice în mal.
Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai țipă-i liniștită
C-a plouat și nu-i e sete.
Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vișinul pârguit.
Înspicat, lanul de grâu
Bucuria și-o revarsă,
Jos, în margine de râu
Plânge-o salcie pletoasă.
Ciocârlia pe răzoare
După datina străveche
Se tot roagă către soare
Să-i găsească o pereche.
Sus, în cuibul unei berze,
În copacul de pe luncă
Puii stau pe metereze
Mama hrană să le-aducă.
Cucul fără de opreliști
Cântă,-mi umple sufletul,
Cu asemenea priveliști
Zău, îmi pierd și cumpătul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre Soare
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre vișine
- poezii despre suflet
- poezii despre râuri
- poezii despre păr
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.