Cântec

Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă să-l fac
între stelele din lac
să vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
să plâng, Doamne, să tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subţire,
peştele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.

Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul să-l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să îşi potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt
spărgând noaptea de bazalt
şi-nflorind nuferii-n tină...

Izbăveşte-mă de vină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!