Prima căutare

Pe un ţărm, departe, dincolo de zori,
La hotarul dintre zei şi muritori,
Dintr-un snop de raze ce zburdau pe mare,
S-a desprins o formă cum pe lume-arare.

Vălul ce-o-nveşmântă pare-un ultim val
Care îşi valsează clipa de final
Pe nisipul umed, într-o amăgire
Care îi ascunde ultima rotire.

Pare-o plăsmuire întru pământesc
Trupul ce se-nchide în contur zeiesc,
Par iubiri tăcute-n limpeziri de vânt
Ochii-i ce spun totul fără un cuvânt.

Îşi priveşte ziua-n clipa cea dintâi
Şi salută zorii ce îi spun: "Rămâi!".
Totul o îndeamnă înspre căutare
Şi se-ntreabă-n şoaptă: "Ce să caut, oare?'

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!