Sonetul unui felinar
E-un felinar ce ziua nu se stinge,
deasupra unei porți pe strada mea
și arde cu o flacără ce-abia
apropiindu-te o poți distinge.
Când, uneori, un trecător se-oprește
și îi observă flacăra, mirat,
un singur gând încearcă: "E uitat!"
Atât - și pleacă, nu se mai gândește
că, poate, cineva, oftând din greu,
așteaptă ca lumina-i să atragă
ființa ce odată i-a fost dragă.
Că-i zi sau noapte, felinarul meu,
în pâlpâirea flăcării, se roagă
să nu mai ardă. Îl voi stinge eu.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre uitare, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.