În vraja lor
am ascuns în valul ierbii, marea
și adâncul înflorind ușor,
sângeriu înlăcrimându-și zarea
m-am pierdut demult, în lumea lor.
se dădu în chip de magi și-obrazul
cu răcoarea lor în picuri prea flămânzi
îmi sărută glezna mea arzândă cu talazul
roșului de foc și sânii dulci și surzi.
mă îmbie cu pocalul lor, smintindu-mi
și ultima fărâmă-n simțământ
vrăjitori din clipele iubirii dându-mi
elixirul lor și-al dragostei în stropi de vânt.
câtă nebunie mă cuprinde?!...
și-mi revarsă sângele murind
cu palmele rănite-n purpuriu, plăpânde
și umerii înalți în plecăciuni vibrând.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre nebunie
- poezii despre glezne
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.