Mai am timp să trăiesc

Pletele-mi ţâşnesc în bătaia vântului
şi libere gândurile-mi în zbor se rotesc,
legănate de cânturi ale naturii-n libertate
şi doruri de plai românesc.
Peste umeri simt bătăi de aripi delicate
ai fluturilor hoinări şi confuzi, evadaţi din noapte.
Printre reflexe solare în flora parfumată mă scufund,
în depărtare văd azurul mării strălucitor şi profund
şi mă întreb de câte ori am încredinţat
acestei liniştitoare bucăţi de natură,
văzută-n perspectivă trecătoare,
miile mele emoţii,
delirul cel mai intens al sufletului in spirala vitii...
Multe dorinţe au ornat cu stele viaţa mea
şi încă infinit o îmbogăţesc,
căci nu a sosit încă momentul,
cu siguranţă mai am timp să trăiesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!