Parfumul singurei iubiri
ntre coperți de suflet te ascund
Și te citesc cu-o sete viscerală
De parcă-aș vrea în minte să-ți pătrund
Și să te-aduc ființă-n viața-mi goală.
Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândești râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.
Să-ți dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coșul pieptului secunde
Și-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfășori de vrei către oriunde!
Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Și-n visul meu să poposești mireasă
Iar timpul lui nicicând să nu apună!
Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.