Cartea aceea
Am deschis cartea la pagina unu.
Lumina amestecată cu verbele
Formau un curcubeu
Ce se instalase pe altarul magiei.
Ceva unic...
Pluteau cuvintele înspre plus infinit
Și cerneala nu mai era albastră.
O ascundeau petale de lumină
Și zâmbete de vise.
Fluturii plateau cu aripile îndoite în "V"
Dar frângerea lor era mângâietoare de suflet...
Încărcau polen de stele
În cofe de vise.
Aprindeți lumina cerului
Și scrieți pe portativul lui,
Cu al sufletului condei,
Cuvinte frumoase
Pentru pruncii părăsiți de părinți,
Pentru părinții părăsiți de copii,
Pentru durerea și neputința fiecărui muritor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verb
- poezii despre stele
- poezii despre infinit
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.