Imaginea vieţii

Viaţa-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.

Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tuşate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.

Ancoră în vremuri plumburii şi reci,
Cumpănă-n deşertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i şubrezită, veche şi beteagă.

Marinari pe cerul gol de suferinţi,
Trecem spre uitare, singuri şi cuminţi,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, ştie să vâslească.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!