Mireasa mea
Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele și mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Și sufletul îmi este sărbătoare.
Mi-am pus altar și ființa și destinul
Am evadat în lumea cu povești,
Eu sunt paharul spart, iar tu ești vinul
Din care dacă bei, ai să trăiești.
Eu sunt altar, tu flamură de stele
Și universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre picioare
- poezii despre nuntă
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.