Cândva...
Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.
Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.
Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.
Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.
Iubirea, însă, polii și-a schimbat...
Tu, prizonieră-n lumea de apoi,
În unda sângelui pe veci mi-ai ancorat
Reflecția trăirilor în doi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre sărut
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.