Margarete
vine! nu vine! vine! nu vine...
așteaptă!
așa mi s-a spus de nenumărate ori
încât am ajuns să cred că asta-i numele meu adevărat
vine! nu vine! vine! nu vine...
fiecare zi se prelungește până se lipește de alta
și tot așa, zi după zi, epuizarea se cățără lingându-mi picioarele
așteaptă. aștept. așteaptă. aștept. aștept. aștept.
după care mi-am zis că am devenit zeul așteptărilor
așa cum și Luna este zeița mareelor
așteaptă!
și-am așteptat, dar Godot venea întotdeauna după unsprezece seară
abia târându-și picioarele de la teatru și se prăvălea lângă mine
zicând stins "a fost un triumf"
după care își desfăcea pachetul și lua o mușcătură zdravănă
din tăcerile sleite... dacă ai fi văzut...
așteaptă!
și vedeam revoluțiile spălându-și mâinile de sânge
nopțile ca și cruciadele aveau ore bine stabilite
iar paznicul striga lipindu-și incertitudinile
de suflul felinarului
așteaptă!
și Golgota fremăta sub biciul ploilor fulgerate
încât până și perdeaua templului
a fugit despletită din calea istoriei
așteaptă!
și-așa am aflat că la început a fost cuvântul
și cuvântul eram eu și eu eram cuvânt
așteaptă... mă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre teatru
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre revoluție
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.