Mă nasc în altă parte
Acopăr cu palma un cer subteran,
știu că există undeva în dedesubtul conștiinței
pe linia frântă a neființei,
ascuns de taina timpului în ochiul său
uit să-mi trăiesc clipele ultime
și mă nasc în altă parte a universului.
Dragostea ta e o comoară de foc,
îmi arde tălpile oriunde m-aș afla,
lumina o port cu mine-n gânduri
ca pe un simbol al trecerii nestingherite
fără să mai existe moarte
doar câte o întrupare a spiritului
care se înalță pe sine,
deasupra de tot ce înseamnă iubire
Dumnezeu vede totul
și mă lasă liber de trup.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre simbolistică
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.