Amprentele luminii

călători pe mişcătoarele
cărări de frunze
ale castanilor-
fără prihană în inimă,
poemul nemuritor.

c-un strigăt stins,
paşii dezlegători
de mirodenii...
tarte cu căpşuni-
amprente gustative ale copilăriei

năboiri de flori
de soc-
neîncorsetată e clipa,
respiraţie în prea-plinul
apelor.

treceri
prin şuieratul parfumat
al salcâmilor-
în aşteptare,
trilul ciocârliei.

dorinţe
prin umbrarul
încărcat cu flori;
împotriva singurătăţii,
un ceai cu prietenii.

în istovirea
râurilor de flori,
e fericirea fiinţelor.
vibraţie la atingerea
vântului...

neîmbărbătate ploi
în urmă-
retrase între crengi înflorite
prevestirile;
cântările-s slobode...

ninsoarea de flori de liliac
nu vine din înaltele temple;
îmbătaţi de miresme-
prin gard,
întindem braţele.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!