Epiderma unui gând
cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbește pieptul
și rațiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.
se săvârșește visul, înțeleptul,
dub toată dulce-a aștrilor rotire
în simplă a luminii povestire
și nefiind tenebrelor adeptul.
venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar șarpele-are patima învinsă.
cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ți-ai urcat.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rey
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
- poezii despre lene
- poezii despre femei
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.