Furie și cădere
Întotdeauna vinovat de inerție
timpul mă lasă în urmă păgubaș,
să mă recunosc în anotimpul iernii
măsurând nopțile lungi și geroase
cu sentimente calde de femeie
repusă în dreptul iubirii pătimașe.
Tu mă consolezi cu surâsul candid,
eu încerc să-ți ofer aripile inimii
care înmuguresc a primăvară
învelindu-te în bucurie intimă,
lubrică,
cu furia simțurilor nestăvilite
care-și presimt apropiata cădere
și pășesc spre ea fără oprire
ca mielul chemat de mamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre furie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre senzualitate
- poezii despre primăvară
- poezii despre oi
- poezii despre noapte
- poezii despre muguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.