Vremuri noi
Eram trimis la țară pe când eram școlar
Și așteptam vacanța de vară cu mult drag,
Cu gândul la bunicii de pe un alt meleag,
Un rai pe vremea-ceea, a timpului agrar.
Plecând de la orașul în care m-am născut,
Vedeam cum, pe-astă lume, sunt oameni fericiți
În viața lor săracă, și-atât de diferiți
De cei plecați aiurea din vechiul lor trecut
În centre căutate, în centre de progres,
Avizi de-agoniseală, cu banul singur gând,
C-o viață agitată, cu un continuu stres,
Uitând de fericire, și-apoi murind plângând.
Uitați-vă la oameni, uitați-vă la voi!
Vedeți progresul, oare, în vremurile noi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre gânduri
- poezii despre fericire
- poezii despre școală
- poezii despre vacanță
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre stres
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.