Unde eşti?

Pe ce coadă de cometă
ai încalecat sprinţară
Şi fără nici un regret
ai plecat să văduveşti
Alte plaiuri neumblate,
de frumoasa primăvară,
Să le laşi înlăcrimate
că nu le mai locuieşti?

Că nu le mai baţi cu pasul
după ce în iarba moale
Aşternut ca de mătase
Trupul alb ţi-ai odihnit
Şi-ntinzându-te lascivă
În cristalul apei sale
De sărutul stelelor
negrul păr ţi l-ai clătit

Unde eşti? Pe ce meleaguri
umbra dulce ţi-ai ascuns
Şi-ai lăsat pustiu-n urmă
Bucuria s-o alunge
Soarele de-atunci te cheamă
Înroşind ceru-n apus
Flăcari aruncând pe cale
Pasul doar ţi l-o ajunge...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!