Drum bun, prietene, spre zarea de lumină!
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng pe tine,
Privesc culcușul tău și simt un mare gol,
Durerea crudă ce-ai trecut-o îmi revine
În minte-acum, căci ai jucat un mare rol.
De cinsprezece ani, tu, viața mai frumoasă,
Și mai interesantă, ca o poezie,
Ne-ai făurit-o, iar de-acum, mai luminoasă
Și calea ta, prietene, doresc să-ți fie!
Aveai un fel al tău fantastic, de a fi
Prin numeroase jocuri, construiai povești,
Ne amuzam cu tine-n fiecare zi,
Și-acum vei face jocuri multe, îngerești.
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng, dar știu
Că-n cinsprezece ani și noi făcut-am parte
Din harta ăstei lumi, și poate nu-i târziu,
Să-ți scriu, cățelul meu, de-acum, o-ntreagă carte.
Drum bun, prietene, spre zarea de lumină
Îți vom aprinde lumânările-n grădină!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre hărți
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.