Tu
Trec marea, trec lacul,
Trec prin tine, prin vis
Ajung la gîndul tău
Și aflu ca nu ești tu,
Ești altă persoană
Care-n noapte s-a topit
În bestie umană
Și-ți întind o mînă
Să te salvez din nou,
Iar tu o muști continuu
Ca o bestie-n călduri
Ce sta agățată de o punte.
Ești prea plină de ură
Și multă minciună
Precum faptele tale ascunse
Ce ies la suprafață
Ca uleiul deasupra apei!
Trec râul, trec prăpastia
Și pe tine te pierd în ele
Purtată de-o larmă tristă
Culeasă de la amicii tai,
Ce te-au primit în lumea lor
Plină de trădări și dureri
Ascunse-n suflete pustii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trădare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- poezii despre râuri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.