Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
Când sulițe ce viața i le-nfige,
Să-l moară, că prea e neobosit,
În mari dureri, ar vrea și el să strige,
Dar... plânge mut, în zâmbet învelit.
Și când IUBIRE arde pân' la scrum,
Nedându-și milă-n "rupt" de suferință,
Nicio furtună nu îi stă în drum,
Dăruind totul, cu întreaga-i Ființă...
Cine-l cunoaște cu adevărat
Îl va păstra mereu în mintea sa
Și-l va iubi cât timp îi este dat,
Nereușind vreodată a-l uita...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre tauri
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.