Amăgire
Acum prea vag îmi apare conturul feții tale,
un dor răzleț îmi aduce doar linii inegale,
sunt mai șterse de trecerea timpului, agale.
Amintirile odată vii, se văd așa de goale!
Cât de sublim păreai, era de-a dreptul ireal,
cum te-ai schimbat, de-ai devenit așa banal?
Erai întreg cerul meu, cu toate stelele ardente,
când te privesc în ochi, văd doar priviri absente.
De ce ne-am despărțit, azi nu mai are importanță,
în inimi nu mai este loc de nici-o altă speranța.
Tu ce îmi făceai sufletul să cânte ca și o vioară,
acum e doar un loc pustiu, o rece a inimii cămară.
poezie de Gabriela-Maria Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela-Maria Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.