Cer gol

Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâşii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caişii curajoşi, dar inocenţi, şi-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.

Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.

Primăvara umple aiurea spaţiile goale
Ne scufundă în frunţile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze şi flori migratoare.

... Şi prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgosteşti,
Eşti conştientă sau inconştientă?

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Votează! | Copiază!