Ambulanța
Adorm adânc
Și somnul e tăcere
O ambulanță
Strigă într-un colț
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn
O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentață
Încât nu știi nicicând
De este viu sau mort
Balanța se înclină...
Tăcerea își reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi poezii despre somn, poezii despre tăcere, poezii despre ambulanță, poezii despre vinovăție, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.