Un fluture pe piatra
Trăisem, ca fluturii pe piatră.
Cu ochii întorși în cărbune,
N-aveam cum să aud crescând,
Lacrima în lăuntrul Omului.
Furtuna a trecut- femeie rătăcită,
Smulgând inelul vorbelor de vară.
L-a petrecut nerușinată pe degetul altcuiva,
Cuiva absent.
Pictorul de simfonii
Ne-a rostogolit deja între palme,
Un gol de septembrie.
Il vom pune în podul casei cu pereți de cer,
După ce vom arunca molozul de zăpadă și fluturi
la o ghenă de vise.
Și nu mai înota și tu în sânge,
Că e numai al meu!
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Albu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre fluturi
- poezii despre înot
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre nerușinare
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.