Omul de zapada
Omul de zăpadă nu știa nimic
Despre cioburile de gheață ale dimineților mele.
Eu aruncam cu bulgării zăpezilor lui,
Și-l admiram îngrijindu-și câmpurile cu bambus
Sau privind cerul culcat în poala ierbii.
Omul de zăpadă nu știa nimic,
Despre stelele care-l vorbesc printre șoapte
Și nici despre zborurile prea aproape de soare,
Ori despre inimi, în general,
El știa doar să se joace.
-You make my heart melt!
A spus ascunzându-se după soare,
ultima dată când l-am văzut.
De-atunci, beau curcubeul culoare după culoare,
Și rătacesc prin oraș, invocând o ninsoare.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vorbire
- poezii despre stele
- poezii despre oraș
- poezii despre ninsoare
- poezii despre jocuri
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.