Plin
Primăvara, toate fetele sunt mari,
Crește frunza toată-n ulmi și în stejari,
Și toată-mi retina, parcă se dilată,
Să-mi pătrundă-n sânge primăvara toată.
Stinge-mă, femeie, primăvara mea,
Ține-mă la umbra ta de catifea,
Nu-i da voie verii să mă ducă-n iad,
Căci urmează toamna, când frunzele cad!...
Și-n tot anotimpul care te precede,
Ochiu-mi, plin de gheață, goală nu te vede!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre iad
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.