La margini

Confuzi în râul umanităţii ce curge,
cu ochi obosiţi în care imagini trufaşe
balansează între realitate şi dorinţa ce strânge,
la margini trăiesc spectatori ai altei vieţi,
invizibili, fără reguli şi lanţuri, "liberi" şi făr' de poteci.
La periferiile unei societăţi surdă, strâmbă şi coruptă
unde-i implacabilă degradarea urbană,
de mizerie sufletele-s roase şi demnitatea-i pierdută.
La fiecare colţ de stradă,
către un viitor ce nu mai e,
defilează speranţe ca la paradă.
Ascunşi în noapte,
de tenebre sau de clarul lunii însetaţi,
sub mincinoase stele fermecătoare,
inima lumii şi-a vieţii închid resemnaţi,
oameni cu idei neroditoare,
absenţi şi dureros de viaţă negaţi.
Confuzi în râul umanităţii ce curge,
la margini trăiesc spectatori ai altei vieţi,
timpul perenitatea înfrânge,
bobul de nisip se izbeşte de invizibili pereţi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!