Dar cosit

- Maica Domnului, ţi-am adus şi Ţie
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că ştiu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
şi să nu poţi să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie aşa mi-aduc, uneori,
când îi rog şi
ce bine e, Stăpână!
Şi ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Şi-aşa aş vrea
să mă răstoarne – odată şi-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,
să Te răstorni din scanul
din Cer,
odat' cu ei,
când vor s-atingă firul ierbii - viu –
cu genele înlăcrimate?

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!