Dragoste si deznadejde

Desi iubim
cu suflet impacat
iubirea ne inseala simtamantul,
si-s nopti fierbinti
cu ochi incercanati
care te-ndeamna
sa inseli cuvantul.

Cand nu mai e iubire sa se stinga
in marea prea ascunsa in taceri,
cand ochii-s prea tristi sa mai planga
repeziciunea acestei lasate seri,
cand gandul se percepe in petale
si soarele se leapada de raze,
cand zambetu-i oftat prelung de jale
iubirii ce se afla-n metastaze,
nimic nu e s-aline deznadejdea
ce se ascunde-n dulci saruturi arse,
ramane ca o ruga incrustata pecetea
clipei de iubire ce doar se inaltase.

Se cern amanunte din clipe,
se dilata o lacrima in fum,
se rupe adierea unei aripe,
se cerne iubirea in scrum.

Din rani s-ar prelinge azi sange
si rani s-ar inchide pe rand,
dar ne este dat dreptul de-a plange
cand deznadejdea se rasfira in gand.

Pledam o iubire in suflet,
in suflet obosit de-asteptari,
deznadejdi randuite-s in planset,
un ecou nesperat de iertari.

Ne ramane azi dreptul de-a crede,
si privesti adanc in propiul tau “EU”,
dintr-un ungher o lacrima se vede
si o ruga fierbinte spre Dumnezeu..

E durerea colosala azi,
bataia inmii timida o ascult,
sleit de puteri in genunchi cazi
caci lacrimile au secat demult.

Sant spirite ce privesc cu sfiala
cum deznadejdea-ti cuprinde suflarea,
dar exista pe pamant o raceala
ce cuprinde pe rand neaflarea.

Sanziene nebune alearga
despletite si goale si mute,
nu e nimeni geana sa-ti stearga,
si tacerea gangurinda s-asculte.

Iubirea-i fecioara neatinsa,
e clopot ce rasuna angelic,
e flacara ce arde nestinsa,
e un (stra)fulger in ochiul himeric..

E teama de-a pierde iubirea
cand dreptul la iubire se pierde,
si e crima cand totusi iubirea
se uita, se naste, se simte.

Se cade sa iubim si durerea
caci iubirea se simte prin ea,
si prinde glas tandru tacerea
cand dreptul la iubire se vrea.

Si se cade sa cerem iertare
cand uitam sa iertam o greseala,
dar exista atata sfidare
si uitam si de tata si mama.

Deznadejdea infiripa fiinta
si valsul tanjeste blajin,
se-nalta mai sus nesperanta
si lacrimi disperate ne vin..

Picioarele in lacrimi sant scaldate
iar bratele intinse spre iubire
cersesc deznadejdii aflate
un strop din zambetul spre nemurire.

Desi iubim
cu suflet impacat
nimic nu e s-aline deznadejdea,
si pas tarziu
si-ncrancenat
ne-ncearca mult prea mult nadejdea
de-a fi iubiti
nu deznadajduiti.

Incolonate ca-ntr-o carte:
Dragoste si deznadejde.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Votează! | Copiază!