Gelozie de Facebook

Nu mai e niciun secret, m-am îndrăgostit atroce!
Offf! Mă spovedesc la voi, gelozia mea-i feroce!
Doar ce văd că-i dă vreun like vreo Evă nevinovată,
Mă reped la gâtul lui, ca o bestie turbată.

Îl întreb de când o place, şi sunt foarte bulbucată,
Şi trântesc un comentariu ce-nspăimântă lumea toată.
Ştiu că e nevinovat şi nu-mi ascunde nimic,
Însă mintea-mi o ia razna, sufletu-mi se face... miiic.

Scenarite mă apucă, mă transform în Inchiziţie
Şi pe pagina-i curată, fac urgent o "percheziţie".
De-a răspuns la "provocarea" de "Somn bun!" sau "Noapte bună!",
Mă prefac o săptămână că sunt bine... da-s nebună!

Dacă-accept-o cafeluţă aburindă, în eter,
M-amărăsc ca mătrăguna, că ăsta-i maaare mister!
Şi-l întreb ce i-a ghicit vrăjitoarea,-n fundul ceştii?
El rămâne siderat, eu îi zic:"Taci, precum peştii!"

Creierul miroase-a ars de câte tot presupun
Şi el... dragul?!... Tran-da-fir! "Sunt penibilă!", îi spun.
El se-amuză, eu tâmpesc, clocotesc şi dau în foc,
Damele se îngrozesc şi ne blochează pe loc.

Când îmi trece?! Clar, regret! Gelozia-i boală grea!
Mă sărută şi zâmbeşte: "Geta mea, nu mai fi rea!
De vrei să opreşti un fluviu să mai curgă printre şlepuri,
Crede-mă, e-acelaşi lucru cu-a păzi un cârd de iepuri!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!