Cocoșul și penele
Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
De pe creangă a sărit
Să le rupă trenele,
Dar din zbor s-a prăbușit,
Neținându-l penele.
Și atunci, c-un nod în gât,
Simțind rău migrenele,
Și-a spus: "Mă înalț atât
Cât m-ajută penele!".
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre stele
- poezii despre cocoși
- poezii despre șefi
- poezii despre sprâncene
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre crengi
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.