Bonsoir, tristesse!
Voi mai merge, oare, alături de timp,
Rătăcit în penumbra ființelor triste,
Trăitoare, duios, prin lumini oniriste,
O, Doamne, în al cincilea anotimp?
Știu, fericirea n-are destule virtuți,
Iar Absolutul nu încape prin viață,
Aripi de fluturi nu cumperi din piață,
Vai!, din mândrie, câți îngeri căzuți!
Câtă tristețe ai astăzi, în inimă, Miss,
Toți pașii-ți spre lume te intimidează,
Deși sângele-ți și carnea-ți vibrează
Deși-ți ninge, pe sâni, cu flori de cais!
Așadar, Miss, urmează-ți calea din vis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.