Moartea Păpușarului
Păpușarul s-a retras în culise
pe un colț de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
luând cu el misterul
sforilor trase.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre moarte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre râs
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre măști
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.