Ulciorul

Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă ţăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfinţit de metanii.

În lut mângâiat sunt şoapte trecute
din vieţi socotite în zile şi ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet şi bani.

Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălţuite cu grijă şi drag,
să ţin-apa rece în zile aprinse
şi... când obosesc de tristeţe, se sparg...

Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!