Vraja
Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănțuind sub zări.
Ape se despică, nesfârșite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate și mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori și asfințit.
Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre păianjeni
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre perle
- poezii despre monarhie
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.