Albele
cel mai mult timp l-am petrecut în parcare
printre canguri cu cotiere de sticlă -
cel
mai înalt dinre țopăitori
putea să ridice picioare până la nori
și
nori chiar erau: se simțea cum zburau măturați! la origini acei
nori plini de coji acrișoare de măr...
cel puțin
miroseau foarte frumos! până la os
miroseau și până în australia
ah
la aborigenii nomazi! bolnavi la vederea
femeilor albe ca melcii. ele
cel
mai adesea cu mișcări deplasate
în trafic. de organe abia prelevate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre mișcare
- poezii despre mere
- poezii despre indigeni
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.