Mă vei găsi
Mă vei găsi-n puținul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Și-n veșnicia... ca un avanpost.
Nu poți a trece-așa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri și fân
Sau ignorând ce încă mă mai ține
În profunzimea gândului păgân.
Mă vei găsi în pașii de pe humă,
Amiezilor tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... și depărtări.
Nu poți lăsa ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Și tot ascund speranțe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfințit.
Mă vei găsi... și nu-i o plăsmuire
In palma verde-a magicei păduri
Și-n liniștea costumului de mire,
Când vei veni... iubire... să mă furi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre păduri
- poezii despre nuntă
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.