Cu zboruri plecate
aproape licarire litera ce arde
adanc din suflul deschis intre noi
de respiratia sorilor ce se intreaba
cator destine le suradem inima
si cator pasim prin deserturi
ce ploua-n culori inegale
iti ating zambetul
cu ultimul tremur al spiralei
ce ne impleteste
noptile netrecute in zile albind
lacrimile necazute in ploi piramide
nastere limpede
din mame tesand
mangaierile nestrigate
la umbre
cearceaful visarii mi-e ud
de tine unduire
cu colti de argint
frizand licar albastru
cernut cu gustul de astru
in care ne inecam zidirile
cu zboruri plecate
in miezuri ce dor
cat arderi chemate
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre culori
- poezii despre astre
- poezii despre argint
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.