Somn
simt lumina cum s-a serbezit printre atâtea gânduri
și curg între rătăcite milenii de piatră
fără să cutez
a mai spera la ceva
mi-e somn de lumină
acum când piramidele topesc în deșert faraonii
și nisipul deșertului se scurge
ca-ntr-o clepsideră
ce nu mai are fund
ce nu mai are limită
cu toții am dormit măcar o noapte
într-o moarte ce se lungește
ca o iluzie umbrită
de-un cuvânt orb
își spune rădăcina
uscată din humă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre somn
- poezii despre deșert
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre limite
- poezii despre gânduri
- poezii despre faraoni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.