Iona

am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur,
dar am scrijelit în noptiera plină cu praf
zvârcolirea broaştei exilate
în muntele de sare -

am vrut să scriu ceva despre un timp,
un timp nemaipomenit de singur,
dar lumina dintre mine şi umbra lui
s-a împietrit în gândul ce-mi zbura
cu aripi surde de liliac
printre tristeţile macrocosmice,
încât nu am putut să mai scriu niciun cuvânt

până la urmă am tăcut, am tăcut de tot,
încătuşat în propria-mi lumină
şi deodată m-am întunecat
auzind paşii de furnică
cum pregătesc în bucătărie
celelalte războaie

scot totul din priză şi zic aceasta a fost
Lumea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!