Reînviere
În orice ochi e-o adâncime
și-n orice frunză e o toamnă
și nu e loc trasat de urme
care uscat nu mai emană
Din rădăcini din nou urmează
trunchiuri de lemn și de verdeață
Pământul unic recreează
din moarte semnele de viață
Albul e pur de transparență
și negrul pur îl încadrează,
uimită Luna resemnată
zâmbește și se deplasează
Lumina plină de visare
și colorând umbrele nopții,
în fuga ei din mândrul Soare
renaște sensul dimineții
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.