Zero grade
mă uit cum vine de la sărbătoarea măștilor intră pe ușă
se legitimează apatic în fața oglinzii
fără să aprindă lumina
aruncă la coș piramida aceea
în care mumiile mele se fac praf
mă gandesc presărată pe niște cutii de tinichea
pe altele de carton
din profil o zburătoare prost inventată
jalnic scumpo
revino-ți
afară e zero grade
aici la tine e cum să îți spun să mă înțelegi corect
e mai târziu decât moarte
ce sentiment bizar
de parcă cineva mai mult ca un amant m-ar săruta pe gură
îndelung
să tac
să nu mă audă aiurea chemând
iar după geam
toamna sare jucăușă dintr-un arbore în altul ca o maimuță
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Caloianu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre prostie
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre maimuțe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.