Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

Ghiocelul şi zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apărură-apoi în scenă
Toporaşii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.

Chipeşă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de mărgăritar
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochiţa rândunicii.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără ştie
Chiar în gura leului.

Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunaţi într-un buchet.

Se trezi regina nopţii:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!