Sigur nu azi...
Poate nu azi, iubire...
Poate nu azi, dar mâine,
Sigur voi deveni
"Povară" pentru tine!
De fapt, ce tot vorbesc:
Deja sunt o "povară",
Dar nu pentru "firesc",
Ci pentru-o lume chioară!
O lume fără suflet,
Ce se-nchină la bani,
O lume fără cuget,
Ce-și bate joc de ani.
De ură până-n creștet,
Dotată, din picioare -
Lipsită de "concret"...
Și cu o gură mare.
O gură care poate,
Să strice pe oricine!
Și orice calitate
Să o facă ruine.
O gură care poate,
Chiar și pe tine, fată -
Să te facă să uiți,
Că nu ești idioată.
Să te facă să vrei,
Să nu mai fii la fel
Și să depinzi de ei,
De cei fără un țel.
Să pui preț pe nimicuri -
Pe tot ce nu contează...
Să uiți să te mai bucuri,
De orice fel de rază...
Să te facă să vrei,
Să mă urăști, iubito,
Pentru că nu-s ca ei...
Viața, nu am mimat-o!
Și nici nu am de gând,
Să fiu vreodată-n rând,
Cu acești omuleți
Ce-ar vrea să nu m-accepți,
Dar sper să fie bine
Într-un final, iubire!
Și să rămâi cu mine,
Să n-ajungi să te pierzi
În primul rând, pe tine!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.