Despre literatură și timp
Timpul e, de fapt, un anotimp,
Prelung, etern, lipsit de remanență,
E-o stare veșnică de permanență...
Timpul este, de-a pururea, răstimp!
De-aceea, noi trăim în contratimp,
Suavi, ne pierdem în evanescență,
Comunicăm sublim doar în absență,
Visând c-o să ajungem în Olymp...
Cu timpul te măsori, când n-ai măsură,
Te lași rănit de umbră și lumină,
Și, Doamne, în a timpului fisură,
Cădem, c-o relativă disciplină,
Despre iubire scriem, despre ură,
Și despre neaua blănii de hermină,
Cine-am fi, Simm, fără literatură?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre relativitate
- poezii despre lumină
- poezii despre literatură
- poezii despre iubire
- poezii despre informații
- poezii despre anotimpuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.