Imaginație
nu vreau decât să te zăresc
o clipă genele-mi coboară
este târziu și eu visez
un viscol într-o iarnă
și ce n-aș da să fim noi doi
purtați de-o troiță în câmpie
acoperiți de blănuri moi
și brațul tău un rai să-mi fie!
cu vocea caldă să-mi șoptești
că mă iubești numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscolește
o clipă-ar fi... o veșnicie!
dar iată... pleoapele deschid
și mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine, iarnă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre iubire
- poezii despre imaginație
- poezii despre iarnă
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.