Sufletul
Motto:
".. sufletul nostru va avea de ce să se felicite, când eliberat din acest întuneric, va vedea strălucirea nu cu o vedere slabă, ci va primi întreaga lumină și va fi redat cerului, căruia îi aparține... " (Seneca)
Află că sufletul este acel care stă pe car,
Corpu-i carul, colivia care ai primit în dar
Vizitiu-i intelectul ce ție-e dat să treci pârâul
Mintea ta să ști că este în limbajul nostru - frâul -.
Simțurile, ele sunt caii care te poartă în zbor,
Obiectul nu-i altceva, se numește drumușor
Mai presus, nimic în lume ca și suflet nu-i găsi
El este forma supremă, trăiește de vei muri.
Mulți de el nu pot s-audă, n-au cuvinte a le drege
De au auzit de suflet, totuși nu-l pot a înțelege
De înțelegi suflet că este pe vecie-n lume dat
Statornic în trecătoare, nu mai ești un întristat.
Sufletul mare și sfânt, coborâtu-ți-a în vine
Să cunoști mai din-aproape, lucruri veșnice, divine
Substanță-i ce dă viață, sfântă legătura a sta
Nedespărțit a fi omul chiar de originea sa....
Sufletul el stăpânește trecutul și ce va fi
Natura-i în astă lume ea nu se poate privi
E stăpânul fericirii, veșnic care-i pus în noi
Lumină nepieritoare, din creație altoi
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre simțuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.